Patrimoniul cultural al polonezilor din Bucovina si Cacica

Polonezii din Bucovina – trecut istoric

Istoria românească din secolul al 14-lea până în secolul al 18-lea afișează influența semnificativa a istoriei poloneze, in ceea ce priveste prezenta sa in domeniul militar, viața politică, administrativă, socială și culturală.
Istoria polonezilor din România este cu siguranță legata de istoria Bucovinei, în partea de nord a statului medieval Moldova, anexata și numita în 1775 de către Imperiul Austriac. La momentul respectiv, Bucovina a fost o regiune tampon între civilizația de Est și cea de Vest, situată într-o zonă în care Imperiul Otoman, cel Rusesc și Austriac si-au exercitat influențele lor, precum și cele slave, bizantine si central-europene.
Comunitățile poloneze au început să se dezvolte în timpul secolului al 18-lea în Bucovina, cu imigranți polonezi care au venit din Galicia. Comunitățile au atras oamenii de rand, atrasi fiind de conditiile mai bune de trai pe care le-au gasit aici, oameni precum funcționari, preoți, profesori, și câtiva nobili. Să nu uităm de așa numitul „popor de munte” din regiunea Czadec, apartinand acum Slovaciei. Acești oameni au populat toate orașele din Bucovina.
În 1918, monarhia austro-ungara sa prăbușit. Alături de Basarabia și Transilvania, Bucovina sa unit cu România, Patria Mama. Acest lucru a reprezentat o nouă etapă pentru polonezii din Bucovina: comunitatea si-a numit un reprezentant (Stanislaw Kwiatkowski) pentru delegația care a prezentat regelui Ferdinand actul de unificare a celor două regiuni, pe 28 noiembrie 1918. Este important să se realizeze că reprezentanții comunității poloneze din Bucovina au fost singurele persoane de altă naționalitate care au votat necondiționat în favoarea unificării. Stanislaw Kwiatkowski a fost ales ca membru al primului Parlament al Marii Românii.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Polonia a suferit cel mai mult de pe urma celor două imperii malefice, Germania nazistă și Uniunea Sovietică. În urma invaziei Poloniei de către nazisti și armatele sovietice în 1939, peste 60.000 de polonezi s-au refugiat în Bucovina și în alte regiuni din România. După război, Polonia și România au convenit să repatrieze mii de familii de polonezi, atât refugiați, cât și descendenți ai vechilor colonii. Acest proces a fost unul de mare amploare, dar nu a distrus în întregime comunitățile de polonezi din Bucovina și România.
Pe parcursul perioadei comuniste, polonezii din Bucovina și din alte părți ale României au devenit ținte al procesului de asimilare rapidă.

Cacica, un simplu exemplu al polonezilor din Bucovina

Cacica (in poloneză, Kaczyka) este un sat dezvoltat în jurul unei mine de sare. Lucrările arheologice din zona arată că exploatarea sării a fost practicata înca de la sfârșitul neoliticului, dar exploatarea industrială a început la sfârșitul secolului al 18-lea. În 1798 o mină de sare a început sa functioneze aici, fiind muncitori din întregul Imperiu Austriac, dar mai ales din Galicia. Minerii experimentați din zonele Bochnia, Kałusz și Wieliczka au fost cei mai importanti dintre toate coloniile noi.
Astfel, marea majoritate a minerilor erau catolici. Urmând tradiția, în 1803 au început excavarea și aranjarea unei capele dedicată Sf. Barbara, patroana minerilor, la 25 m adâncime în interiorul minei. Capela a fost înființata de către un preot romano-catolic pe nume Jakob Bogdanowicz. Chiar și în zilele noastre, se poate ajunge la ea coborand 200 de trepte sapate in stanca de sare, si arata la fel ca o biserica. Inițial, pereții capelei au fost acoperiti din lemn, dar în 1904 panourile din lemn au fost eliminate, iar capela a ajuns să arate sub forma in care arata si in prezent.
În 1890, Iosif Weber, episcop de Lvov, născut în Fürstenthal (Voievodeasa, județul Suceava), a adus misionari la Cacica de la Cracovia, carora le-a incredintat construirea unei noi biserici. Biserica detine o replica a celebrei grote de la Lourdes, ceea ce ii conferă acestui sanctuar o aură specială. Pe data de 15 august 1997, Episcopia de Iași, în prezența episcopului Petru Gherghel și a Nunțiului Papal al Vaticanului în România, Janusz Bolonek, a declarat biserica de la Cacica, un sanctuar național. Aceasta a fost declarata ca fiind o mica bazilica de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Rezultatele recensământului din 2011 au aratat că mai mult de 20% din oamenii din Cacica sunt acum de naționalitate poloneză – cel mai mare procent de polonezi din Bucovina și România. Împreună cu românii, ucrainenii și reprezentanți în număr mai mic din alte naționalități, sunt mandri sa isi prezente satul oricarui vizitator. Mândria lor nu este nejustificata, deoarece acestia chiar au obiective turistice frumoase: mina de sare cu spații superbe deschise, piscină interioara cu apa sarata, capela catolică și una mica ortodoxa, Biserica Catolica, Biserica Greco-Catolică Ucraineană și Biserica Ortodoxă Română. În afară de toate aceste lucruri, vizitatorul va fi salutat de oameni calzi și primitori, precum și de frumoasele peisaje ale Bucovinei.

Close Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *